Diversiunea de criză

M-am cam săturat de scandalul Ridzi până peste cap! M-am cam săturat să văd oameni care se consideră serioşi şi cu scaun la cap, oameni care au pretenţia că ne conduc, într-o formă sau alta, cum ocolesc „cartoful fierbinte”, pasându-l, după clasicul sistem diversionist, ba într-o fundătură („subordonaţii sunt de vină!”), ba în braţele altora („da’ la ministrul Mediului de ce nu vă uitaţi?”), ba că să aşteptăm să-şi dea cu părerea organele statului, ba că…, ba că…, ba că… Prostirea omului de rând aduce cazul Ridzi în ridicol, împreună cu toţi cei care se fac că nu văd o evidenţă: un sinistru ministru a dat de-a dura cu banul public, şi continuă să o facă! S-o luăm pe bucăţele…

În primul rând: într-o perioadă de criză, în care atâţia oameni îşi pierd locurile de muncă sau când reducerile de venituri ale omului de rând sunt de-a dreptul dramatice, cheltuirea a peste 600.000 de euro pentru o aşa-zisă sărbătoare a tineretului ne duce cu gândul la ceva deficienţe de gândire ale ordonatorului. S-a putut observa lipsa de chibzuinţă a doamnei ministru – posesoare, dealtfel, a multor cunoştinţe: doctor în ştiinţe inginereşti, licenţiată în ştiinţe juridice, licenţiată în ştiinţe economice, specializare în domeniile administraţiei locale, al ştiinţelor politice şi al campaniilor electorale (sic!) – din faptul că nici măcar n-a întrebat dacă au în dotare ceva echipamente funcţionale pentru manifestările de Ziua Tineretului, şi ce trebuie făcut ca să devină funcţionale, în caz că sunt probleme!

Scenă de viaţă

Asta ar fi fost chestia de inginerie şi organizare tehnică… Despre gândirea administrativă şi juridică a doamnei ministru putem aminti în cazul selectării firmelor cu care lucrează, bineînţeles, conform legii… Despre priceperea doamnei Ridzi în specializarea sa economică avem o imagine fidelă dacă privim modul în care a dat, pe nişte manifestări, sume de 5-10 ori mai mari decât făceau. Cât despre dibăcia în ştiinţele politice a doamnei ministru, aceasta o putem observa aproape zilnic, încercând să dea vina ba pe subalternii pe care şi i-a ales singură, ba pe oricine altcineva decât pe propria persoană. Cel mai pricepută a părut a fi în specializarea referitoare la campaniile electorale, familia Băsescu putând depune, cu mâna pe inimă, mărturie în acest sens… În rest – competenţele doamnei ministru s-au putut vedea cu ocazia noianului de răspunsuri de „nu ştiu”, când a fost întrebată despre diverse aspecte ale matrapazlâcurilor făcute sub semnătura personală – e drept, printre altele, dar răspunderea e în solidar, nu doar a subalternilor…

În al doilea rând: nu trebuie aşteptată vreo finalitate a vreunei anchete a vreunui organ al statului, şi nici de prezumţia de nevinovăţie nu putem vorbi, pentru că, pe de-o parte, nu pe motivaţii penale a fost pusă ministru doamna Ridzi, ca să trebuiască tot o anchetă penală s-o dea jos de pe un fotoliu pe care nu cred că îl merită. Diversiunea constă în faptul că atât Băsescu, cât şi Boc et PD-L comp., induc în conştiinţa publică ideea că doar dacă domnul Morar are chef poţi coborî de pe un scaun pe care nu-l meriţi şi de pe care ai făcut tot soiul de abuzuri, lucru grav într-un stat de drept! Adevăratul rezultat al acestei diversiuni va fi faptul că electoratul se va lămuri, pentru totdeauna, că politica de gaşcă este mai tare decât interesul naţional! Se va lămuri că simpla apartenenţă la un partid şi beneficiul unei simpatii a unui om puternic al zilei nu te fac automat competent, taman bun de votat sau de pus pe o funcţie importantă. Se va lămuri şi de faptul că, din lipsă de chibzuinţă profundă înainte a pune de ştampila pe buletinul de vot, primul care va avea de pierdut – masiv chiar! – va fi el, omul de rând, prea des mulţumit cu un mic, o bere, o gogoaşă electorală… Fiecare mic mâncat gratuit, pe banii partidelor, îi scoate din buzunar beneficiarului cel puţin câteva zeci de tăvi de mici pe care îi mănâncă doar EI, aleşii!

 

GO, GO, RIŢA!

În al treilea rând:

doamna Ridzi trebuia să-şi dea demisia de onoare sau trebuia demisă! Orice zi care trece îi oferă ministrului Tineretului şi Sportului posibilitatea de a face alte găuri în buzunarele noastre, ale tuturor! A se vedea Afacerea Bidineaua…

În al patrulea rând: diversiunea cu îndreptarea atenţiei spre alte ministere (a se vedea cel al Mediului) nu e o soluţie inteligentă! Faptul că există nereguli şi la alte ministere nu te îndreptăţeşte pe tine să arunci banii pe Apa Sâmbetei, iar pe de altă parte răspunderea este individuală! Dacă tot este „perioada de glorie” a doamnei Ridzi, atunci să răspundă ea! Cineva tot trebuie să înceapă cu răspunderea! De ce n-ar fi ministrul Tineretului cel care să spargă gheaţa? Doamnele mai întâi, cum zice, galant, poporul român…

În al cincilea rând: doamna Ridzi, domnul Boc, domnul Băsescu şi tot corul de susţinători uită un singur lucru: guvernul nu este nici al PD-L, nici al PSD, nici al oricui altcineva: el este AL POPORULUI ROMÂN! Mai ştiţi care? Acela căruia îi cereaţi, cu puţin timp în urmă, să vă dea puterea!

Daţi un vot degeaba, că şi-aşa n-ar fi primu'...

Iar demisia de onoare a ministrului Tineretului nu se referă la onoarea personală, ci la onoarea poporului român! Onoarea personală a doamnei Ridzi am avut ocazia s-o vedem. Cine va fi însă „dom’ Mitică”, acel care va repara onoarea poporului român? Căci orice zi de lungire a mandatului doamnei Ridzi este o palmă trasă obrazului naţiei acestea! Este o jignire a naţiunii, pentru că „solidaritatea ţigănească” (după cum o numea domnul Preda) nu este o caracteristică naţională! Este o jignire a naţiunii de către orice ins care încearcă să arunce o perdea de fum în jurul scandalului Ridzi, întrucât generează imaginea că suntem un popor de proşti, taman bun de dus, la nesfârşit, cu zăhărelul, c-un mic şi-o bere… Solidarizarea în jurul doamnei Ridzi nu poate să aibă decât un efect sinucigaş pentru oricare politician cu capul pe umeri! Aşa că, singura ieşire onorabilă pentru ce a mai rămas din cinstea actualului executiv este demiterea celei care a provocat găuri zdravene buzunarului românului de rând şi care, din câte se vede, se pregăteşte să facă alte găuri, nu mai puţin serioase, în buget…