Diversiunea de criză

M-am cam săturat de scandalul Ridzi până peste cap! M-am cam săturat să văd oameni care se consideră serioşi şi cu scaun la cap, oameni care au pretenţia că ne conduc, într-o formă sau alta, cum ocolesc „cartoful fierbinte”, pasându-l, după clasicul sistem diversionist, ba într-o fundătură („subordonaţii sunt de vină!”), ba în braţele altora („da’ la ministrul Mediului de ce nu vă uitaţi?”), ba că să aşteptăm să-şi dea cu părerea organele statului, ba că…, ba că…, ba că… Prostirea omului de rând aduce cazul Ridzi în ridicol, împreună cu toţi cei care se fac că nu văd o evidenţă: un sinistru ministru a dat de-a dura cu banul public, şi continuă să o facă! S-o luăm pe bucăţele…

LUMEEE, LUME!

Poate vă era dor de un blog de năuci(ţi) de tranziţia spre nicăieri! Poate NU! Nu-i obligatoriu să staţi p-aci – umblă zvonu’ c-ar avea şi Băse blog, aşa că aveţi unde vă duce… Dar, dacă veţi considera c-aveţi ceva inteligent a zice referitor la ce-i p-aci, sunteţi bineveniţi! În caz contrar… hm… mde… io ştiu??? Inteligenţa n-a omorât, însă, pe nimeni, aşa că nimeni nu-i obligat nici să fie prost, nici să rămână prost, nici să facă pe prostu’… Hai să fim deştepţi, că nici nu costă nimic, nici efortul nu-i prea mare! Însă, reţineţi că a fi deştept nu-i totuna cu a face pe deşteptu’: în primul caz e o chestie naturală, în al doilea caz e demonstraţie de prostie nativă. Ergo… să-ncepem!